"Dragostea e intotdeauna rabdatoare si draguta, niciodata nu e geloasa. Nu e laudaroasa sau increzuta, nu e nepoliticoasa sau egoista. Nu se apara, dar nici nu se razbuna... Dragostea nu gaseste placere in pacatele altora, dar gaseste placere in adevar.Este intotdeuna gata sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si sa indure "
Si cand ma gandesc ca toata lumea tinde spre acest ideal, insa putin fac un minim de efort in a oferi ceea ce ei si-ar dori sa primeasca...Fiecare in egoismul lui vrea sa fie iubit...
O alta forma pe care-ar putea iubirea sa o capete este cea a "iubirii" conditionate, cu alte cuvinte, "te iubesc doar daca...". Da, si multi se complac in asta, relatia lor bazandu-se pe un schimb de favoruri si nimic altceva. Rezultatul? Il putem numi in 1000 de alte feluri, dar nu iubire, nici macar respect, nici atat...
Ar mai fi si varianta in care se sutine: "POUR AMOUR JE SERAIS CAPABLE DE PLEIN DE CHOSES, MAIS PAS DE TOUT..." , aceasta formula ar fi putin mai fericita in comparatie cu prima, dar sub nicio forma cea ideala. Pentru a sustine cu adevarat ca iubesti trebuie sa fii capabil de orice pentru cel de langa tine, mergand pana la a-l iubi mai mult pe el/ea decat pe tine, de a fi capabil sa ocupi locul al II lea in propriul tau suflet...
